Chiar dacă am 14 ani, încă mai mă uit la un desen, şi chiar nu mă pot să rezist fără să mă uit măcar 1 dată la 3 zile la un desen animat. De mic copil mă uit la desene, şi chiar sunt complet fascinat de această lume virtuală, şi nu înţeleg, chiar e ceva rău în a te uita la desene ? În desene văd un mod bun de relaxare şi de amuzament. Diferenţa dintre desenele actuale şi cele din trecut este una foarte mare, atât prin grafica acestora cât şi prin personaje. Ca orice copil, am un desen animat preferat, pe care îl urmăresc moderat şi acesta este „ Ce-i cu Andy ? ”. Acest desen îl ilustrează pe Andy, un puşti care este maestrul farselor, inamica principală fiind sora lui. Andy încearcă „ să împartă ” câte-o farsă fiecăruia din oraş, farse gândite şi acţionate cu multă atenţie.
Cu ajutorul prietenului său, Danny, el este convins că va veni buna zi în care va fi catalogat ca cel mai bun farsor al lumii. După părerea mea, Ce-i cu Andy este unul dintre cele mai bune desene de la televizor, mulţi copii visează să ajungă ca Andy, să poată face câte o farsă fiecăruia.
Nu cred că există vreun copil care să nu aibă desenul preferat, până şi cei mai în vârstă se gândesc la copilăria lor şi la desenele care îi ţineau ore în şir în faţa televizorului fiind ochi şi urechi până la final. Printre desenele mele preferate se numără şi: Familia Flingstone, Spioanele, Ben 10 şi multe altele. Nu cred că ar fi necesar să postez nişte videoclipuri cu scene din acest desen, puteţi vedea o parte din episoade aici. Să ne auzim cu bine!
De subliniat, cu ajutorul acestui articol, particip la concursul organizat de Desenele Copilăriei.
